În ultimii ani, România s-a angajat într-o serie de programe de investiții care au vizat reabilitarea și modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată din marile municipii (cu peste 100.000 de locuitori) și care au fost finanțate de UE (programul de pre-aderare ISPA), de BERD (Programul de Dezvoltare a Utilităților Municipale – MUDP) și de Banca Mondială. Atenția s-a axat și pe dezvoltarea infrastructurii de apă potabilă și apă uzată din orașele mici și din zonele rurale, prin intermediul diverselor proiecte mici finanțate de la bugetul de stat, din fonduri UE sau ale Băncii Mondiale.
Finanțarea pentru dezvoltarea infrastructurii de apă în mediul rural, în special alimentarea cu apă, a fost asigurată și prin alte trei programe, și anume: programul guvernamental pentru alimentare cu apă în zona rurală, Programul SAPARD al UE și Proiectul de dezvoltare rurală (BM).
Programe de investiții mai mari realizate cu finanțare UE pentru alimentarea cu apă și colectarea și epurarea apelor uzate au fost implementate prin Programul Operațional Sectorial (POS) Mediu 2007-2013 (3,4 miliarde Euro) și prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (0,9 miliarde Euro), în cadrul noii politici de regionalizare a serviciilor de alimentare cu apă, elaborată cu scopul de a facilita transpunerea directivelor UE aplicabile și reflectată inclusiv în prima rundă de Master Planuri Județene pentru servicii de AAC (2007-2009). Politica de regionalizare a avut drept scop realizarea de reforme instituționale substanțiale, menite să consolideze multitudinea de furnizori de servicii de apă și apă uzată, pentru ca aceste servicii să fie asigurate în mod durabil, pe baza planificării pe termen lung, a unei finanțări coordonate și prin implementarea unor soluții tehnice adecvate adaptate specificului local.
Deși un procent mare din populația urbană beneficiază de serviciile de apă fiabile (97% pentru alimentarea cu apă și 88% pentru servicii privind apele uzate), există o diferență în cea ce privește accesul la servicii publice de AAC în cazul populației rurale.
Asigurarea cu apă curentă sigură și canalizare reprezintă un element important de încurajare a dezvoltării economice a spațiului rural, care are multe de oferit pentru derularea de afaceri de succes.
| Accesul la servicii publice de AAC | Populația (% din total) | ||
| Total (%) | Urbană (%) | Rurală (%) | |
| Conectare la sistemul de alimentare cu apă | 67,74 | 97,03 | 33,66 |
| Conectare la sistemul de canalizare | 51,09 | 87,92 | 8,25 |
| Conectare la sistemul de epurare a apelor uzate | 49,72 | 85,96 | 6,88 |
Sursă: Date INS privind accesul la servicii AAC (2017), prelucrate de echipa BM
Conform cifrelor de mai sus, România se plasează la coada statisticii statelor membre UE, la o diferență de 35% după Bulgaria și 20% după Albania și Serbia din punctul de vedere al accesului la alimentarea cu apă și de 25% după Ungaria și Lituania și 35% după Bulgaria din punctul de vedere al epurării apelor uzate, după cum se prezintă în Figura 1. Aproape 4,5 milioane de locuitori nu au acces la apă curentă în propriile case, iar aproximativ 2,5 milioane de locuitori (12% din totalul populației) se auto-aprovizionează din surse de apă nesigure, nepotabile (fântâni de mică adâncime proprii sau publice, expuse la contaminarea potențială cu materii fecale). Un decalaj mai mare se înregistrează cu privire la accesul la toalete cu apă curentă, peste 6 milioane de locuitori nedispunând de astfel de toalete în propriile case (conform sondajului în gospodării din 2016).
Figura 1 *Date statistice Eurostat pentru sectorul apa, 2017
* Ratele de conectare la sistemele centralizate de canalizare, la nivel de judet (Sursa: Raportul ANAR, 2017)
Referitor la expertiza consultanților Băncii Mondiale în ceea ce privește evaluarea stadiului aplicării actualului Plan de Implementare a DEAUU, aceștia vor analiza inclusiv alinierea politicilor naționale curente, aranjamentele instituționale și stimulentele vizând îmbunătățirea eforturilor de conformare cu prevederile DEAUU, precum și lecțiile relevante învățate de la alte state membre ale UE în acest domeniu. Totodată în cadrul proiectului sunt elaborate metodologii pentru îmbunătățirea modului de stabilire a limitelor aglomerărilor și pentru estimarea dimensiunii acestora (în l.e.) la nivel național, în scopul evitării înregistrării unor costuri de conformare excesive.
Pentru optimizarea costurilor de conformare cu prevederile Directivei Ape Uzate , MMAP și experții BM au avut în vedere:
− revizuirea și actualizarea metodologiei de definire a aglomerării cu peste 2000 l.e.;
− organizarea și participarea la întâlniri în 40 de județe pentru a prezenta și discuta noua metodologie și implicațiile potențiale pentru județ;
− actualizarea listei de aglomerări cu peste 2000 l.e., pe baza metodologiei revizuite și a informațiilor disponibile, care va include detalii și hărți;
− desfășurarea de activități analitice în teren pentru a valida hărțile în cazurile limită (până la 90 de vizite în aglomerări în jurul valorii de 2000 l.e. și / sau în cazurile în care există o diferență față de ultimul raport de țară), în vederea alcătuirii listei finale a aglomerărilor de peste 2000 l.e. (întocmită în urma activității de teren) pentru includerea în Planul de Implementare (conformare) DEAUU actualizat;
Toate aglomerările echipate cu sisteme de colectare incomplete sunt analizate caz cu caz, cu scopul de a evalua:
- Dacă se poate crește rata de conformare fără investiții suplimentare – acest lucru va fi posibil dacă sistemele individuale adecvate (SIA) sunt gestionate corespunzător sau când se aplică o metodologie adecvată, iar zonele neconforme apar în afara limitelor aglomerării;
- Dacă se pot evita costuri excesive – acest lucru va fi posibil dacă se are în vedere conectarea zonelor puțin populate la SIA și nu la sistemul centralizat de canalizare.
Toate aglomerările aflate la limita a 2000 l.e. și 10.000 l.e. sunt supuse analizei pentru a:
- Verifica dacă limitele aglomerării sunt stabilite corect;
- Verifica dacă populația echivalentă (l.e.) a fost estimată corect;
În vederea realizării conformării în mod eficient (ca timp și fonduri), procesul de implementare a DEAUU trebuie să fie simplificat prin aplicarea concomitentă a următoarelor:
- O definire mai exactă a limitelor și încărcării aglomerărilor;
- Îmbunătățirea procesului de raportare;
- Elaborarea unei Strategii Naționale pentru Sectorul de Alimentare cu Apă și Canalizare.
Pentru definirea exactă a limitelor și încărcării aglomerărilor, conceptul de “aglomerare” este esențial pentru implementarea prevederilor Directivei Ape Uzate. Conform articolul 2, punctul 4: “Aglomerare” înseamnă o zonă în care populația și/sau activitățile economice sunt concentrate suficient pentru a face posibilă colectarea și transportul apelor uzate urbane la o stație de epurare sau un punct final de evacuare;”
Scopul unei Strategii Naționale pentru Sectorul AAC este acela de a defini totalitatea eforturilor depuse de un guvern cu scopul de a îndeplini anumite obiective pe termen mediu și lung. O astfel de strategie abordează mijloacele de atingere a obiectivelor propuse. De aceea, o strategie cuprinde activitățile vizate (resurse de apă, cerere, ofertă, acoperirea rețelei, calitatea serviciului, protecția mediului etc.), investițiile necesare în active fixe, costurile de exploatare prognozate și resursele financiare necesare (din taxe, tarife, transferuri și alte surse financiare).
Strategia națională pentru sectorul AAC își propune să furnizeze soluții pentru provocările identificate, cum ar fi agenda de reformă nefinalizată, caracterul fragmentat al furnizării serviciului, eliminarea diferențelor urban-rural privind nivelul de trai, eliminarea decalajului de incluziune a populației sărace, conformarea cu nivelul de trai european definit prin Directivele UE, gestionarea volumului din ce în ce mai mare de nămoluri de epurare, adaptarea la efectele schimbărilor climatice, să atribuie responsabilități și să stabilească un calendar de realizare.
În cazul României, o astfel de Strategie ce va evidenția în mod clar și fondurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor sectoriale, va fi și un instrument de atragere a surselor financiare și împrumuturilor.
Experții BM vor elabora și propune un „Raport privind viziunea strategică recomandată și liniile generale ale proiectului de Strategie Naţională pentru Sectorul AAC” care va fi baza acestei Strategii, propund ca aceasta să conțină și un calendar de implementare de până la zece ani. Conform celor mai recente experiențe dobândite de experții BM în sprijinirea procesului de elaborare și de revizuire a strategiilor pentru sectorul AAC în alte state membre ale UE, strategia sectorială pentru România ar trebui fie să corespundă perioadei aferente următorului buget al UE (2021-2027), cu scopul de a fi aliniată la resurselor disponibile, eventual să depășească puțin această perioadă, pentru a schița calea către sustenabilitatea sectorului dincolo de disponibilitatea fondurilor UE.
